Literatura 40k

[Niraco]

Know no fear

Am pareri contracdictorii. DUpa ce am terminat sa o citesc in o singura zi pot spune ca e scrisa bine. Surprinde placut prin faptul ca arata ce ar insemna o campanie planetara. Nu se concentreaza pe o batalie intre 10 marinari pentru ca apois a iti spuna ca vezi doamne au castigat planeta. are de toate, retrageri, atacuri, orori, lupte high tech, titani, super heavies, terminatori si lupta in spatiu.

Surprinde mai putin placut ca nenea Robute are o prezenta in crestere si apoi dispare din peisaj devenind la un moment dat ridicol

E interesant de vazut in urmatoarele carti cum explica o multitudine de chestiuni lasate in voia sortii si cum din nivelul urias de sut in fund care e primit de catre Ultramarini in carte ajung sa termine erezia ca fiind in continuare cea mai mare legiune dintre toate.

Ce nu imi place e ca are o deviere majora de la povestea din horus heresy collected visions si din index astartes . Nu imi place tendinta inceputa in cartile precedente unde abbadon, kor phaeron sau Erebus devin prea puternici de pot Spoiler spoiler spoiler URIAS sa infranga in lupta corp la corp un primarch. bine abbadon si erebus si-au permis sa faca misto de alpharius, si ala doar a tipat la ei. ceea ce inseamna tot o infrangere morala. Dar Robute batut in lupta de kor phaeron si numai ambitia si vanitatea (see linia melodica a cartilor la nivel de pacate originale) lu asta sa il faca pe nea primarchul sa ii smulga una din cele doua inimi din corp prin armura e prea de tot NU CITITI CA E SPOILER GRAV

Per ansamblu e o carte buna dar nu va face ca haterii ultramarinilor sa il placa mai mult pe Robute.

[Anomandaris]

Mie mi-a placut mult, desi la inceput am fost cam dezorientat de faptul ca e scrisa la prezent, dar pe masura ce actiunea incepe si numaratoarea (mark of Calth e un concept foarte misto) trece de zero felul in care cartea e scrisa ii da un pas foarte rapid. Mi se par foarte inspirate si citatele dintre partile cartii.

Mai departe o sa vorbesc in spoilere:

Guilliman mi se pare mult mai uman decat ma asteptam, si e o surpriza placuta. E destul de trist in schimb cum ajunge creatia lui sa fie interpretata 10.000 ani mai tarziu, si face parte din ironia gigantica a 40k. Imparatul a avut ca scop iluminarea omenirii si eliminarea credintei in zei. Acum este divinizat. Guilliman spunea ca pana la urma scopul final e victoria, si poti sa faci orice pentru a o obtine. 10.000 de ani mai tarziu esti trimis in penitent crusade daca nu faci totul cum scrie la cartulie.

Kor Phaeron il infrange folosind magie pentru care Guilliman nu era pregatit, si vorbim aici de probabil cel mai puternic cultist al Chaosului. Chiar si asa, pleaca mai departe cu o inima mai putin. Aici ca o paranteza - credeam ca "batranii" care erau prea in varsta pentru a deveni marini adevarati (vezi Luther) nu au parte de pachetul complet, prin urmare de ce are Kor Phaeron doua inimi?

Foarte stupid - Guilliman poate sa respire in vid. Hai sa fim seriosi, Abnett putea sa gaseasca alta metoda prin care primarchul sa dispara din peisaj o vreme, fara sa se plimbe prin exteriorul navei fara coif.

Toata povestea cu Ollanious Pious m-a lasat gandind doar: WTF, probabil ca va fi extinsa in cartile urmatoare, dar nu mi-a placut. Vorbim aici de o fiinta care are cel putin varsta Imparatului si nu primim nici un fel de explicatie, decat o calatorie idioata pana la ce?

Cat despre de ce termina Ultramarines cei mai puternici dupa Heresy, e simplu - au doar o batalie de luptat, asta, in care isi pierd cam jumatate din numar. Are rost sa comparam asta cu faptul ca legiunea lui Corax e aproape exterminata pe Isstvan V, alaturi de Salamandre? Sau cu pierderile suferite de legiunile care lupta pe Terra (poate 80-90%)?

Realist vorbind, dupa Heresy, Ultramarines si Space Wolves sunt cele mai putin afectate. Doar ca UM deja porneau ca fiind cei mai numerosi, si Space Wolves erau una dintre cele mai putin numeroase legiuni.

Per total: mi-a fost frica de un nou Prospero Burns, dar nu a fost deloc cazul. De citit.

[eFTy]

Siiiii am reusit si eu sa termin azi de citit Phalanx, ultima carte cu Soul Drinkers. Tre sa mentionez ca am citit-o in 3 zile. De mult nu m-a mai prins atat de tare o carte de la BL. E cam cea mai buna din serie, daca stau sa ma gandesc. Desi finalu e nitel 'meh', in rest cartea e epica. Atata bataie, atatea factiuni si atatea personaje (in afara de temerarii Soul Drinkers), incat merita citita toata seria macar pentru acest final. Ah, si ca nota, ar fi util sa faceti cumva rost de Daenyathos inainte, s-o cititi dupa Hellforged. E foarte draguta si explicativa.

[laudarkul]

O am...Ai citit-o? E destul de interesanta ...

[Anomandaris]

Am recitit seriile Eisenhorn si Ravenor si sunt la fel de misto precum imi aminteam. Abia astept Pariah anul asta.

Pentru a pastra tema inchizitiei, am citit in continuare Atlas Infernal. Am pareri impartite asupra ei, pentru ca e o carte care ar fi putut fi mai buna. Critica principala e ca 90% din ea sunt scene de actiune, si ca atunci cand ai impresia ca se linisteste totul si e timp pentru interactia intre personaje, pac, apare ceva, si din nou actiune. Pe de alta parte mi-au placut personajele - mai ales techmarinul Relictors si Klute. Daca va mai aparea o noua carte cu Czevak, cum se zvoneste, ma astept la ceva mult mai bun, mai ales ca Sanders a scris dupa Legion of the Damned, care, repet, e una din cele mai bune carti BL.

Acum citesc seria Inquisition War si pare awesome, o sa revin cu pareri cand termin.

[Niraco]

Am citit pe langa 2 carti de fantasy si un short story numit Kraken despre bineinteles Space Wolves. Mai exact unul singur.

Nu voi dezvalui prea multe. Tot e pot spunee ca Chris Wraight devine rapid unul din autorii preferatiai BL.

Mai multe in partea de fantasy.

[Anomandaris]

Azi a fost ziua in care Black Library a pus spre download ebookul Void Stalker. Din intamplare sau nu azi a fost si zi libera (Pastele aici). Deci e usor de imaginat ce am facut toata ziua.

Cartea e... extraordinar de buna. E foarte greu sa vorbesc fara o tona de spoilers, dar pot sa zic ca e un final excelent pentru povestea First Claw. Epilogul nu a facut decat sa imi doresc sa incep o armata de Night Lords, si daca in cateva luni chiar iese codexul Chaos Legions cred ca o sa incep incet sa colectez modele. Intre timp trebuie sa imi asamblez modelele pentru First Claw. Pe Talos il am deja (e postat undeva in treadul de Imperial Fists), dar am si bits pentru ceilalti cinci care trebuie doar ganditi putin si asamblati.

Ce am uitat sa zic (nu e spoiler):

EDIT: ADB spune la inceput ca in urma discutiilor despre Heresy si Scouring a schimbat durata de timp pe care First Claw a trait-o de la Heresy, ajungand acum la 300 de ani. Mi se pare o cifra mai plauzibila pentru cei care se plangeau de cei 100 de ani avansati in cartile anterioare.

EDIT2: Cumparati cartea cand apare, sau cumparati (nu "din surse") acum ebookul. Chiar merita.

[Anomandaris]

The Emperor's Gift - am terminat-o in doua zile si nu pot decat sa o recomand. ADB e probabil unul din cei doi autori care poate sa scrie din perspectiva unui Space Marine fara a parea ca e doar un guardsman in Power Armour. Cartea are multe, multe lucruri bune. ADB mentioneaza ca dupa ce a aparut codexul nou de GK a trebuit sa isi rescrie tot ce avea facut pana atunci. Habar nu am cum arata povestea inainte, dar ce a iesit e posibil singura contributie pozitiva (indirecta) a lui Matt Ward la fluff-ul 40k.

Povestea e a preludiului si consecintelor primului razboi pentru Armaggeddon, cu protagonisti inchizitia, GK si Space Wolves. Cartea e aproape la fel de mult despre SW cat despre GK si m-a facut sa il respect foarte mult pe Logan Grimnar. Nu stiu ce sa mai scriu, chiar nu ma pricep sa recomand o carte fara spoilers, dar trebuie citita.

[Niraco]

thx Octav..me looking for it!

[laudarkul]

E cam scumpa varianta hard-back ...